23 ianuarie, 2009

Dilema

Eu ce am sa devin?

Baba aia care isi muta (mama! ce lapsus am!!!!), ma rog, sa-i zic domiciliu, desi...intr-un sat de munte si isi roaga nepotii sa-i aduca, in vizitele lunare (daca am sa suport sa-i vad atat de des) cafea muuuulta, tigari (nu asa multe) carti si filme.?

sau

Bunicuta draguta care are grija de nepoti, ii duce si aduce de la gradinita si mereu, da mereu le face ceva dulce, incat ea insasi va fi confundata cu mirosul de bun ce emana din cuptor?

2 comentarii:

  1. Ei si tu, chiar nu-i de ales decat intre un cliseu si altul? Eu is convinsa ca sunt atatea nuante intre extremele astea doua, incat nu vreau sa-mi stric bucuria de a descoperi ce si cum. Atunci, la momentul potrivit.

    Da' in secret, cand mi-e urat ca dupa 3 pagini din "Karenina" se trezeste Una si eu mai vreau sa citesc, in secret deci imi fac bagajul pentru satul ala de munte. (Si nepotii mei vor putea sa alerge linistiti pe pajisti idilice, vor culege fructe proaspete si vor dormi in fan, fericiti ca au scapat de ochiul de vultur al parintilor lor excesiv de exigenti/ocupati cu serviciul/etc. - :D - iote un cliseu mai pe gustul meu.)

    RăspundețiȘtergere
  2. Servus...
    este visul de a fi bunicuta, oare, posibil trist?
    poate fi chiar ideal, cred, pentru multi dintre noi... masurind timpul...
    dar parfumul de bun, de cozonac si prajitura de casa cu mere, merita orice devenire :)
    cele bune!
    Flavius

    RăspundețiȘtergere