06 ianuarie, 2009

... (adica nu am inspiratie de nici un titlu)

Oare sunt singura care are - parca tot mai des - sentimentul ca esueaza ca parinte?

(of! si mor de ciuda ca stiu ca postez asta ca sa primesc incurajari...)

Edit (ca mi-a servit Delaskela la fileu): stiu ca si neimplinirea ce-o simt vine ca urmare a unei asteptari.(aceea de a avea un copil... - si aici urmeaza o lista intreaga de chestii gen: politicos, sociabil, bland, prietenos etc) Da. Poate ca si in cresterea copiilor trebuie sa-mi formulez obiective si nu asteptari. Obiective pe termen scurt. (na! sunt inca sub influenta postarii lui Eduard) E, de asemenea, foarte probabil ca baiatul pe care il visam ca fiind al meu sa nici nu-mi placa asa, in realitate. Nu ma dau in vant dupa perfectiune, mai ales cand e asociata unui om. Si totusi eu, eu am asteptat un copil perfect.

Un prieten, tata si el, mi-a spus ca si-a dorit mereu o fata care sa fie exact asa cum e fata lui. Ce frumos! Eu nu pot spune asta. Si ma gandesc ca singura eu port vina. Vina de a-mi dori utopii. Perfectiune.

(bat campii; cert e ca trebuie sa schimb cate ceva in educatia lui S. Acum e pedepsit o saptamana fara calculator si e si mai suparat ca de obicei, cred ca asta e si motivul pentru care ne intelegem atat de greu in perioada asta. Of!)

(paranteza nr 2: se vede ca sunt macinata tare de problema, nu? parinte sau nu...tare as vrea sa ma inteleaga cineva. Cred ca asta nu e tocmai o postare din cele pe care - de obicei - le scriu pt mine)

10 comentarii:

  1. pai unii esueaza de tot de tot, asta ca sa vezi ca poate fi si mai rau...ieri maica mea venita in vizita ma certa ca umblu pe gresie doar in sosete, de parca mai am 8 ani...e posibil sa fiu departe de asteptarile ei, cine stie...depinde ce intelegem prin esec, totusi

    RăspundețiȘtergere
  2. Sau depinde de ce asteptari avem. (eu consider ca parte din esec e si ca ii invat sa umble numai in sosete pe gresie)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos gandeste prietenul asta al tau. Sa poti sta in fata copilului tau si sa-l admiri pentru ce este el, pentru felul atat de 'neconventional' `n care este - cat mai este, ca in curand il vei 'slefui' de tot, vei triumfa asupra lui si va deveni cum iti place, doar ca va fi mai putin el - in varianta 'fericita' pentru tine.
    Pentru el, va dura dupa aceea o perioada, pana cine stie cat, in care se tot va cauta, va cauta sa afle cine este el, dincolo de tot ce a fost invatat, dincolo de cine i s-a spus ca ar fi.
    Sa vada cine este el, dincolo de papuci sau sosete pe gresie, dincolo de spus sarut mana sau buna ziua.
    Si apoi, abia dupa aceea, daca va mai avea putere, va putea 'defila' cu cine este el, iar toti in jur il vor vedea ca pe un inadaptat, pentru ca nu este ca ei. Iar pentru tine va fi un necunoscut, pentru ca 'asa ceva nu s-a facut la noi'. Da poate pana atunci iti va veni intelepciunea de a-l admira in aceasta solitudine unica a lui.
    Stii, daca ar fi sa gasesc vreo 'vina', ar fi aceea de a 'dori' pentru copilul tau. Tu poti dori doar pentru tine. Punct. Pe el, trebuie doar sa-l cauti. Sa-l descoperi. Si sa-l ajuti sa se descopere. Sa descopere si calitati, si defecte (privite ca oportunitati, ca locuri de pornire in educatie).

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu exista ceva mai greu in viata decat sa cresti un copil. Il si iubesti, ii vrei si binele si fericirea, vrei sa te si asculte pentru ca pana la un moment tu trebuie sa iei deciziile in locul lui.
    Insa iubirea trebuie sa fie neconditionata fata de copil.
    Si nu trebuie sa-l sufoci si nici sa-l inhibi cu ea si nici si nici plus alte o mie si una de alte sfaturi
    Adevarul e ca fiecare parinte experimenteaza pe copilul sau, daca n-a urmat facultatea de crescut copii
    te inteleg, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, toti parintii simtim ca nu ne-am facut datoria la un momnet sau altul

    RăspundețiȘtergere
  5. Dorian, multumesc tare mult pentru intelegere.

    Cristina, si vrei sa zici ca educatia are doar rolul de a descoperi ce e bun in copil? (stii, i-am replicat prietenului acela ca, de fapt, el admira felul in care sotia lui a crescut si educat fetita, deci, implicit isi admira si iubeste sotia.)

    RăspundețiȘtergere
  6. E prima ora cand intru aici asa ca nu stiu mai nimic despre tine. O sa incerc sa rezolv acest mic puzzle din postul tau. Presupun ca e un copil intre 8 si 11 ani dupa modul in care-l "pedepsesti" (nu trebuie sa confirmi).Presupun de asemenea ca e singurul copil. Nu sunt convins ca-i al tau...poate ma insel, sorry daca ma insel... Oricum ideea e ca poate nu ar trebuii sa-l "pedepsesti" si poate ar trebuii sa-l faci sa inteleaga de ce anume ar trebuii sa fie pedepsit. Poate ca generatiile noi de pariti cum esti tu ar trebuii sa adopte alte metode mai moderne. Asa faceau ai nostri cand eram noi mici, ne pedepseau pt random motive si unde am ajuns azi? Am ajuns sa facem si noi la fel ? Sa-i pedepsim si noi pe ei ? Hai sa incercam si altfel. Eu consider ca totul se poate rezolva cu o comunicare eficienta. Copii sunt mai inteligenti decat par. Poate ma insel, sau poate nu...Eu n-am kids,dar intr-o buna o zi o sa am si probabil ca asa as reactiona. Poate m-as intreba mai mult de ce este suparat. Poate as cauta cauza si nu efectul. Daca elimini cauza, elimi si efectul.
    Good luck.:)

    RăspundețiȘtergere
  7. zatinker, de-ar fi doar postul meu un puzzle...Ma regasesc insa tot mai mult aici (http://puck.jubjub.ro/?p=705) si stiu ca pana nu imi ordonez propriile piese nu voi putea sa cer altcuiva asta (fie el si baiatul meu).
    Pedepsele le aplic dupa o discutie luuunga si, mai ales, atunci cand sunt convinsa ca a inteles unde a gresit. La fel procedez si cu recompensele, de altfel.
    "Copiii sunt mult mai inteligenti decat par". Stii, copiii chiar par inteligenti, cel putin din cei pe care ii stiu nu ascunde nici unul asta.
    Si...ai dreptate, trebuie sa caut cauza, cumva o zaresc eu, dar...

    Multumesc. Si succes pentru cand vei avea si tu copiii tai. Voi fi - probabil - in zona cand vei avea sentimentul ca undeva ai gresit. Daca vei avea nevoie de un gand bun.

    RăspundețiȘtergere
  8. eu te inteleg. nu am copii, insa vad zilnic zeci...si daca ar exista o reteta pentru unul 'perfect', ti-as scri-o imediat. daca simti nevoia sa vorbim mai mult despre asta, ai mailul meu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc, puck. Mizez ca de afli reteta mi-o trimiti, da? ;) (desi, sincer, tare mi-e ca un copil perfect m-ar enerva la culme)

    RăspundețiȘtergere