06 ianuarie, 2009

Ce va veni

Am terminat anul optimista. (hm! nu prea e genul meu; probabil prietenii din bucatarie si mirosul de brad m-au influentat)
Acum mi-am revenit. Sunt cat se poate de realista. Stiu ca nu ma asteapta un an tocmai bun. Stiu ca vor veni multe schimbari.
Nu-mi doresc decat sa fim cu totii sanatosi. Si sa fim.

Sigur, am si obicetive formulate pentru 2009, desi eu le spun asteptari de la 2009 (ca si cum anul asta nou ar fi un fel de Mos Craciun cu tolba plina de diverse chestii)
Deci...ce mai astept?
Astept sa pretuiesc mai mult prietenia. Sa ma bucur mai mult de prieteni in viata mea. Vreau o casa plina cu oameni frumosi. Oameni care sa vina la noi ca acasa.
Imi mai doresc un job. Stiu, C. imi va spune ca nu e suficient sa vreau asa, ceva la modul general. Cum insa nu intrevad nimic special astept orice.
Si mai vreau mai multa intelepciune. In relatiile cu oamenii apropiati, in special.

Da, vad ca ma incadrez in categoriia aceea de romani halloweenizati - de care vorbea Eduard. Nu mi-am pus doar o doirnta, am si obiective. Si cum altfel decat neoperationalizate (adica nemasurabile si necuantificabile) ca sa ma rusinez la gandul ca profa mea de peda ar putea citi aici si m-ar dojeni usor si cu drag, asa cum numai ea stie sa o faca.

Cum ii scriam si lui Eduard, promit sa imi reformulez obicetivele, candva.

(acum ma bucura ideea ca uite, noi ne punem dorinte. Daca pentru o clipa mi se parea aiurea, adica sa stam si sa asteptam ca cineva, orcine, sa faca ceva sa ne indeplineasca noua dorinta, ca de, noi stam si meditam, noi contemplam, noi traim starea de dor, acum mi se pare minunat. Nu e doar o stare de permanenta asteptare, nu e nici o plasare de responsabilitate. Nu!!!
E incredere si nadejde.
Ce frumos!)

Un comentariu: