Da. E clar. Nu sunt cuvinte goale in exprimarea asta. Chiar ca..."orice inceput e greu".
Uite, stau aici si ma uit la ecran de jumatate de ora. Ganduri, imagini, sunete. Aproape un vuiet in capul meu, dar de conturat nu se contureaza nimic. Mai pigulesc putin la aspect, dar nu prea mult - nu vreau sa ma las dusa de "valul formei", ca pierd esenta.
Esenta.
Care e, de fapt, esenta acestui blog?
"Visul vietii tale", Cecer. Care e visul vietii tale?
Ia sa trag cu coada ochiului la altii in curte, sa vad, ei cum au inceput? (of, n-am gasit nimic; n-am acum rabdarea sa caut primele postari ale lor, desi asta poate m-ar incuraja. dar am sa o fac candva, macar asa pentru mine)
Stau cu o cafea in fata. Astept sa ma loveasca inspiratia. Vreau sa scriu ceva asa...waw!
Cafeaua e deja rece, asa cum imi place. Eu totusi o sorb cu inghitituri mici, ca si cum m-ar frige. Viata mea ar fi mai trista fara cafea. Eu diminetile inca imi beau cafeaua cu Gallina turuleca . Sincer, as prefera azi sa ascult la cafea asta.
Daca s-ar inventa teleportarea nu as vrea sa se intample ca in Star Trek. Nu as vrea sa apas pe un buton ca sa fiu, intr-o clipa, in alt loc, in alta lume. As vrea sa se intample totul dupa/printr-o sorbitura de cafea.
Am sa fac candva o poza "castronului" din care beau eu cafea. Pentru ca nu are toarta S i-a spus castron. De atunci si noi ii spunem asa. R are cescuta clasica, cu farfuriuta, cu toarta. El e mai conservator. Eu nu m-as putea teleporta band din cescuta aceea. Castronul meu e mai frumos. (Multumesc Lavinia, Oare stiai tu ca cescuta asta ma va duce pe mine in alte lumi? Si, pe bune, chiar cafea-cafea beau din ea)
Imi place Delaskela cum scrie el despre cafeaua lui de dimineata. Intr-o zi a baut cafea cu Sade. (L-am invidiat, ca eu tot cu Gallina mea eram). In alta zi a privit cerul (Ce Cer!) Sau un copac, ma rog, chestie de interpretare, ca in orice arta. A! Il mai invidiez pe Sorin ca isi asorteaza cafeaua cu o tigara.
E interesant, ca acum ma bate gandul sa scriu de ce ii invidiez pe unii oameni. Sigur, as vrea ca in loc de "invidiez" sa se citeasca "admir". Pana la urma granita e atat de fina, nu? Poate alta data. Acum e suficient, zic eu...Ca apoi ma contrazic, zic ca nu stiu ce sa scriu, iar eu nu ma mai opresc si trec asa, din una in alta.
(o precizare de inceput: am obsesia punctelor de suspensie. Si inversez ordinea literelor in cuvinte)
Ultima zi in Cluj-Napoca
Acum o săptămână
Frumoasa treaba asta cu invidiatul. Sa o iei ca pe o lectie ca poti fi si tu ceea ce invidiezi la fiecare, si de aia invidiezi, ca nu ai ajuns inca. Dar se poate (poti adica) sa ajungi - ai tot ce-ti trebe, ca altfel nu ai invidia, pentru ca nu ai "observa".
RăspundețiȘtergereMultumesc. Am sa iau seama la cuvintele tale. Chiar ma gandeam azi, ca nu e chiar atat de fina granita. Ca una e a admira si alta a invidia. Dar poate o sa ma gandesc pe larg intr-o alta zi. Acum...fug sa vad un film cat mai sunt cu mintea limpede (adica pana nu adorm) sa pot sa fac apoi comentarii lucide.
RăspundețiȘtergeresi eu am inceput intr-un mod asemanator :)
RăspundețiȘtergerepana la urma nu conteaza cu ce incepi, e ca foamea :)
Nuuuu, sa nu dau de gaina aia nebuna si la tine pe blog ca o iau pe aratura!!
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, tare-i bine cu tine la cafea! Si eu am un "castron" pentru rasfatul de dimineata si de toata ziua/toate zilele. Incape numai bine un ibric de cafea in el, ne cunoastem de mult... Acum insa e la mare concurenta cu o cana rosie de la Carturesti, de care mi-e din ce in ce mai drag.