Exercitiu de autocunoastere

Gasit aici. Interesentel (ce ciudat diminutiv si cat de drag imi e sa-l folosesc)

Vreti sa vedeti ce am scris? (sigur, am ghicit eu cumva cam care e ideea, dar nu mi-am dat voie sa ma gandesc prea mult, am lasat pixul sa scrie si inima sa vorbeasca)

Deci,

• falsa;
• neincrezatoare in ea;
• se crede interesanta;
• vrea sa para modesta;
• complexata;
• vrea sa epateze cu calitati deosebite("de inalta clasa" am scris eu initial, asa, din prim condei, necenzurat);

(da, misogina din mine nu se putea gandi decat la o persona de sex feminin; nu musai cea mai antipatica, ci doar una care nu-mi place in mod deosebit)

[alapicatapeganduri]

De-as intra in matrioska ce sunt si as vedea imaginile astea unde le-as aseza oare ca sa devin ceea ce doresc? Oare puzzle-ul pe care trebuie sa-l facem din noi nu ramane nefinisat tocmai pentru ca ascundem prea bine - de noi, dar si de altii - si astfel de trasaturi? E oare chiar atat de greu sa iti accepti defectele, sa ti le recunoasti, mai bine zis, si sa lupti cu ele? De ce trebuie sa-mi repugne la o alta persoana ceea ce ar trebui sa detest la mine? Caci de mi-as cunoaste senina defectele as putea schimba. Asa zic doar..."ce caracter urat!" si fug. Fug de mine, de cea care sunt, dar sufar ca nu ma regasesc, ca nu ma impac cu mine, ca nu stiu sa ma construiesc frumos.
Ciudata papusa omul asta ce sunt!