Cert e ca de dimineata de cand am plecat de acasa am in minte textul Ioanei Parvulescu. L-am citit demultisor, dar acum imi bazaie in creieir, asa ca profit ca-s singura in biroul lui R, cu laptopul in fata si il scriu si aici.
Sunt la modă ghidurile: ghid practic pentru cei care s-au săturat de România ca de mere acre (elegant spus "pentru un job european" sau "pentru aspirantul la doctorat în Statele Unite"), ghid practic pentru şoferii care înjură şi mituiesc poliţişti de la circulaţie ( "care intră în conflict cu Poliţia rutieră"), pentru cei care vor să devină paparazzi (presa scrisă) şi pentru cei care vor să se fâţâie pe sticlă (vedeta de televiziune), pentru portari, mame eroine, manageri şi, probabil, boschetari, manelişti, miliardari, ucigaşi plătiţi, vameşi şi farisei. Se pare că singura categorie oropsită este cea a câtorva studenţi care nu au, dar creează generos probleme, sistematic ignoraţi de autorii cărţilor de gen. M-am gândit aşadar că n-ar fi inutil să scriu, la început de an universitar, un microghid în ajutorul celor care vin din greşeală la Facultatea de Litere şi şchiopătează apoi puternic din pagină în pagină. Toată lumea trebuie să aibă o şansă, nu-i aşa?
Situaţii Curente
Chiar dacă ai ales facultatea aceasta pentru că literatura română a fost singura materie la care puteai să copiezi în liceu şi obţineai note peste 5, nu trebuie s-o arăţi de la început. De aceea încearcă să-ţi controlezi expresia de teroare de pe chip atunci când se pomeneşte un titlu sau un nume de autor.
Când dai buzna afară pe uşa facultăţii, izbindu-l puternic pe profesorul care tocmai încearcă să intre, nu te sfii. E un mod ca oricare altul de a-ţi afirma personalitatea.
Dacă ţi se recomandă să mergi la bibliotecă şi să citeşti pentru seminar, simte-te iremediabil jignit. Te crede incult!
Întreab-o pe profesoara de LRC (limbă română contemporană) de unde poţi face rost de "dum", din moment ce ea a scris pe tablă DOOM. Doar oo se citeşte u.
Când ascensorul e plin, aruncă-te şi tu în el, strivindu-i pe ceilalţi, mai ales că te grăbeşti. Dacă ascensorul nu va porni, poate renunţă altcineva, tu, unul, nu eşti claustrofob.
l Când eşti în lift numai tu şi un profesor spune-i hotărât: "Eu merg la doi!" Sau mai simplu: "Doi!" Nu-i nevoie să încerci să afli de ce se supără, dacă nu ştii deja - explicaţia e lungă şi obositoare.
Treci liniştit prin sala 408, chiar dacă nimereşti în mijlocul unui curs. Nu te scuza. Dacă are două uşi, înseamnă că e o sală de trecere, nu?
l În pauze şi chiar la cursuri e bine să citeşti numai reviste glossy. Recomandă-le şi împrumută-le şi colegelor, pentru că, oricum, costă mai mult decât o carte.
SCRISUL
Mai bine evită, în scris, verbul a crea. Dacă nu-l eviţi, nu-ţi ascunde enervarea că ba se scrie cu un e, ba cu doi şi tu nu reuşeşti să le ţii minte.
l Dacă vezi în cursul colegului numele de Tzara, arată-te neîncrezător. Mai mult ca sigur o fi vrut să scrie ţara.
Dacă un profesor îţi spune că nu se scrie Barbu de la Vrancea (ci Delavrancea), nu te lăsa surprins. Zâmbeşte şi spune candid: "Nu era din Vrancea?"
Nu te certa cu profesorul pe tema numărului de i cu care se scriu noştri şi voştri. Mai bine scrii noştri cu un i, voştri cu doi şi spui că tocmai ţi-ai comandat ochelari (dar încă nu sunt gata).
I-ai scris profesorului un e-mail în care i-ai spus foarte respectuos: "Bună ziua! Sunt studenta Ionescu Marinela. Nu am timp să vin la cursul dumneavoastră, deşi aş vrea foarte mult. Nu aveţi o variantă on-line? Aş mai putea veni sâmbăta sau duminica - credeţi că ar fi posibilă o schimbare de orar? Cu respect, Marinela Ionescu". Nu te mira, totuşi, că nu-ţi răspunde, poate ai greşit adresa.
În altă ordine de idei, dacă cineva îţi va spune să nu-ţi începi e-mailurile cu Bună ziua!, ci cu Doamnă profesoară / Domnule profesor, eventual chiar Stimată .../ Stimate... nu te lăsa destabilizat. Răspunde că aşa ceva ţi se pare de o familiaritate excesivă şi o / îl respecţi prea mult ca să-ţi permiţi o asemenea formulă.
TELEFOANE
Plânge-te cât mai des că profesorul a refuzat să-ţi dea numărul lui de mobil. Cum să ţii legătura cu el? Cum să afli ce trebuie să înveţi pentru examen? Cum să-i spui că lipseşti de la orele lui, pentru că tu nu te scoli niciodată atât de devreme?
Dacă ai aflat prin indiscreţia unei doamne secretare numărul de telefon fix al profesorului şi dai peste robot, fereşte-te să spui vreo vorbă: sună insistent (de preferinţă după 10 seara, că trebuie să fie acasă!) - trebuie să-ţi răspundă până la urmă.
Dacă ai noroc să-l găseşti la telefon pe profesorul cu care ai avut examen ieri, nu-ţi începe discursul cu: "Ştiţi, eu am avut o situaţie specială, n-am putut să vin la examen" - e un clişeu. Spune direct: "Când aţi putea veni să daţi examen cu mine, că la restanţă nu voi fi în ţară?"
Lucrări şi Examene
Dacă-ţi scrii lucrarea de diplomă fără semne diacritice şi profesorul se arată mirat, răspunde-i ferm: "Aşa m-am obişnuit pe mail!" sau "Regret, nu mai pot să scriu altfel!" Impune-ţi titlul: Fata nevazuta a poetilor Vacaresti. Sau: Scoala de la Tirgoviste si reprezentantii ei.
Când îi telefonezi profesorului ca să-l întrebi când ai examen cu el şi la ce sală, deşi totul este afişat de două luni în hol la facultate, nu te grăbi să-ţi spui numele. S-ar putea să-l ţină minte.
Când vii la examenul de literatură nu trebuie să-l întrebi tare pe colegul de bancă, de faţă cu profesoara: "La ce avem azi examen?" Întreabă-l la ureche.
Când vii la examenul de literatură, nu trebuie să scrii o lucrare de folclor numai pentru că ai confundat data examenului. Repliază-te.
Dacă ai de făcut o lucrare de seminar şi o iei de pe internet cu copy-paste, asigură-te, când spui că ai lucrat toată noaptea la ea, că nu e semnată chiar de cel căruia i-o dai. Aşa, şansele de a fi recunoscută sunt, oricum, ceva mai mici de 100%.
l La examenul de poezie interbelică în nici un caz nu citi şi volumele de poezie. La ce bun, dacă ai trecut prin cursuri?
Dacă ţi se dă un text de comentat la prima vedere, revoltă-te: nu s-a făcut la curs!
Dacă ai luat 4 la un examen, arată-te uimit: din moment ce până acuma ai trecut la alte materii, nu-i oare normal ca asta să impună puţin respect?
Dacă ai o lucrare de diplomă despre comparaţia dintre Camil Petrescu şi Marcel Proust şi eşti întrebat dacă ai citit Proust, măcar un volum din În căutarea timpului pierdut, spune răspicat: Nu! şi arată-te nedumerit de întrebare.
Dacă ai luat o notă mai mică decât cele cu care te-ai obişnuit, amână-ţi răzbunarea: poţi să scrii oricând o recenzie distrugătoare la orice carte a neinspiratului profesor.
Notă
Situaţiile de mai sus nu sunt inventate.
(Sursa: http://www.romlit.ro/ghid_practic_pentru_studenii_care_au_nimerit_din_greeal_la_litere)
| | ||
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu