"Cecer, draguta, care-i visul vietii tale?"

Alta leapsa

2009-02-07T13:20:00.004+02:00

Miha mai are o leapşă, da la aia nu răspund. Că ce să zic nou?Că imi plac mileurile de macrameu pe televizor?( of topic: ia ziceţi voi? Ştie careva să faca şnur pentru mileuri din macrameu? dar ce bişniţă era în Banat cu macrameu, ştie careva? Că erai vedetă în oraş daca lucrai la raionul cu aţe, sau cum s-o fi chemând ăla?) Sau peştele de sticlă (tot de acolo)? Or florile de platic?

Ma rog, ca o chestie...mie nu-mi plac vazele cu flori (naturale) puse în aşa fel încât spaţiul respectiv sa nu mai poată fi folosit ca loc de joacă. Şi nici dulapurile cu porţelanuri în care fiu-miu să nu poată răscoli în voie. Nu-mi plac pragurile (asta până nu deprinde bine ăla micu - unde o fi apostroful acum? că vreau să scriu româneşte, dar nu-l mai găsesc, aşa că voi scrie ca o analfabeta. Na! Româneşte mi-a trebuit! - să păşească peste).

Nu ar fi frumos să-i trimit leapşa lui Dinny? :))

Uite, pe asta i-o trimit Cristinei, ca şi aşa ea se pregăteşte de ceva frumos în materie de decoraţiuni. Ia să o fac să aştearnă întâi pe hărtie.... (metaforic vorbind)

Edit: am inceput sa fac greseli gramaticale. E de jale! Fuuuug!!!!! Sa ma ascund undeva. Nu ma mai cautati un timp. Si nu incercati sa ma gasiti, roseata din obraji nu o sa ma dea de gol.

Am uitat.

2009-02-07T13:19:00.002+02:00

Am uitat să-i trimit leapşa lui DoDu. Da bine că mi-am amintit într-un final.

Leapsa suna asa: 7 lucruri intamplatoare dar adevarate amestecate printre 7 lucruri false despre mine

O leapsa ce mi-a placut

2009-02-07T13:04:00.003+02:00

Şapte-şapte (poartă-n casă)

1. Blogul ăsta mă reprezintă
2. Cred că pierd prea mult timp pe net
3. Regret că am inchis blogul ăsta (mă rog, că nu mai scriu pe el)
4. Mă simţeam bine aici pe blog
5. Cred că pe blog trebuie sa jucăm teatru, să nu fim sinceri, că oricum viaţa e o...chestie ciudată
6. Aşteptam cu nerăbdare comentariile voastre
7. Ma bucuram că aşteptam cu nerăbdare comentariile voastre
8. Am avut norocul să dau numai peste blogări frumoşi
9. Citesc, în continuare, cu plăcere articolele postate de voi, blogării frumoşi.
10. Mă bucur că am încetat să scriu pe blogul ăsta.
11. Am aflat foarte multe chestii interesante dându-mă pe net/pe bloguri
12. Mă enervează de mor faza aia cu "susţin blogosfera feminină"
13. Nu mă întreb de ce nu a mai scris puck pe blog de ceva vreme
14. Imi plac la nebunie tipele care au bloguri culinare

(Am incercat să mă învârt în jurul aceluiaşi subiect. Şi am mai încercat să scriu româneşte. Asta nu ştiu dacă mi-a ieşit)
(paranteza 2: e foarte probabil ca peste ceva vreme sa nu mai ştiu nici măcar eu care erau adevărate şi care nu. E clar, ma dilesc)

E clar, nu e de mine.

2009-01-25T18:40:00.003+02:00

Acum trec printr-o faza in care imi zic: "Ce caut eu aici? De ce am blogul asta? E clar, nu e de mine..."

Pentru o perioada - lunga sau scurta, nu stiu - am sa ma mut, din nou, DINCOLO. Acolo unde pot fi mai eu vorbind despre "dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata din ani, pe care am trait-o eu"

Dilema

2009-01-23T12:45:00.004+02:00

Eu ce am sa devin?

Baba aia care isi muta (mama! ce lapsus am!!!!), ma rog, sa-i zic domiciliu, desi...intr-un sat de munte si isi roaga nepotii sa-i aduca, in vizitele lunare (daca am sa suport sa-i vad atat de des) cafea muuuulta, tigari (nu asa multe) carti si filme.?

sau

Bunicuta draguta care are grija de nepoti, ii duce si aduce de la gradinita si mereu, da mereu le face ceva dulce, incat ea insasi va fi confundata cu mirosul de bun ce emana din cuptor?

Spicuiri de DINCOLO

2009-01-22T13:25:00.001+02:00

1. Un alt om (prima mea postare pe un blog)

Specific adolescentei - si nu doar - e a-ti gasi modele. Acestea pot fi oameni (prieteni, parinti, profesori, staruri...), dar si idei. Idei dupa care sa te conduci in viata. Ganduri ale unor personalitati celebre, replici din filme, vorbe auzite la intamplare. Usa camerei mele era mereu plina de astfel de idei. Periodic o "reimprospatam", de cele mai multe ori in functie de starea de spirit. Imi amintesc multe din ele. "Per aspera ad astrum"- asta era cand invatam pentru facultate. "Unu minus unu fac doi" - asta... dupa o despartire.
Dar a venit o zi: 11 martie, 2003.
Si de atunci sunt un alt om.
... de atunci dupa o singura idee traiesc. ("Marea Idee" - cum o numea un prieten (pot sa te numesc prieten, nu?)).

"Unui copil trebuie sa-i daruiesti radacini si aripi"

De atunci sunt mama

Încremenire în timp

2009-01-22T13:05:00.006+02:00

(că tot v-am zis că am obsesia asta, cu trecutul)

Auzisem cândva un interviu cu Goran Bregovic. Desigur şi întrebări despre războiul din fosta Iugoslavie. Răspunsul lui m-a impresionat până la lacrimi (am mai scris despre asta cândva). Spunea el că suferă mult pentru că războiul i-a distrus parte din trecut. Casa natală i-a fost distrusă de bombardament şi distruse i-au fost şi amintirile: alubume cu fotografii, caiete, jurnale. Nu mai exista camera copilăriei sale în care mereu se întorcea cu drag.
Cred că am plâns pentru că eram şi eu în aceeaşi situaţie (desigur, alte circumstanţe). Tare aş vrea să ştiu că există un "acasă" al copilăriei. Că există o cameră ce păstrează în ea ceva din copilăria mea, din mine. O cameră în care să mă întorc, din când în când, cu drag.
Cred că simt acum mai puternic această lipsă petru că, mai nou, nici camera adolescenţei mele nu mai e. Cu asparagusul ei, cu biblioteca, cu uşa veşnic plina de citate/însemnări/amintiri. Camera aceea în care veneau mulţi prieteni şi unde covorul ne era şi masa, şi scaun, şi pat. E drept, cât încă mai puteam merge în camera mea (devenită birou pentru tata) mă simţeam străină. Uneori nu simţeam nimic, de parca nici nu ar fi fost spaţiul meu ani buni. Dar erau unoeri clipe cand, fără să închid ochii, simţeam trecutul, îi simţeam mirosul, culoarea...viaţa.
Da. În ciuda dragului meu pentru "a pleca undeva, oriunde" şi a trăi mereu veşnice reînceputuri (în care să fiu altfel, să nu mai fac aceleaşi greşeli, să...), în ciuda tuturor acestor dorinţe simt nevoia de stabilitate. Simt nevoia unui loc unde să mă întorc. Un loc încremenit în timp.

2009-01-22T10:50:00.000+02:00

Imi placea mai mult blogul ala jurnal, acel "dincolo" de care tot vorbeam, decat fereastra asta.

Surpriza pentru C

2009-01-22T10:48:00.002+02:00

Gentute, nu carti

2009-01-22T10:43:00.003+02:00

Am cumparat cartile astea recent (comanda online, trebuie sa specific). Da, titluri interesante, forma...si mai si. Dar cam atat. Continutul...jale. Sunt niste catrene atat de neinspirate. Urate de-a dreptul. (si ma refer la rima, ritm) Pana si un copil ar fi asezat cuvintele alea intr-o ordine mai fireasca. Pana una alta V le foloseste drept gentute. Le ia in mana si se duce spre usa spunand: "Pa".

Nu le recomand, mai bine cumparati gentute adevarate, sa-si poata pune copilasii acolo un mar, o carticica.

Talent e atunci cand faci ceva cu placere, nu? Adica si atunci...

2009-01-21T18:49:00.004+02:00

V-am zis că am talent de bucătăreasă? Pe bune, chiar am. (Cu modestia stau mai rău)

Am făcut zilele trecute biscuiţi cu cereale. Demenţiali!!!
Iacătă-i:

Reţeta aici:

Ingrediente

110 gr unt la temperatura camerei
140 gr zahar
100 gr miere
un varf lingurita bicarbonat
0,5 lingurite praf de copt
1 ou
cateva picaturi esenta vanilie
1 lingura lapte
150 gr faina integrala
130 gr cereale (am folosit Cheerios puţin mărunţite)
100 gr stafide

Untul se amesteca cu zaharul si se spumeaza, se adauga mierea praful de copt si bicarbonatul si se mixeaza.
Adaugam oul, laptele, vanilia si mixam bine.
Adaugam faina integrala cate putin.
La sfarsit adaugam stafidele, cerealele si amestecam totul cu o lingura de lemn.
Modelam bilute cu diametrul de 2,5 cm si le asezam in tava la 4-5 cm distanta. Se coc la 180 grade C - 10-15 minute.
Cand sunt gata se lasa in tava 2 minute, dupa care se pun pe suport sa se raceasca complet.

E periculosso sporgersi

2009-01-21T18:44:00.002+02:00

Foarte interesante reprezentările oamenilor despre trecutul lor. (A! V-am zis ca sunt obsedată de tot ce a fost, de trecut, fie el bun sau rau, plin sau, pur si simplu, anost?!)

Mi-ar plăcea teribil să-mi văd viaţa aşa, ca în E periculosso sporgersi. Să vad cum/unde/pe ce cade accentul din puctul altora de vedere.

Fereastra

2009-01-17T14:21:00.001+02:00

Ieri, cand am scris despre Ghidul acela, m-am descoperit spunand: "vi-l scriu si voua...". Am corectat apoi, dar uite...mi-a ramas asa, in minte.
E clar, blogul meu nu e un jurnal, e o fereastra.

E veche, dar vesnic de actualitate

2009-01-16T12:17:00.003+02:00

Am ceva treaba pe la Facultate. Telefoane date profesorilor, mailuri, intalniri la rectorat...amabilitati si politeturi de astea. (Sigur, cu scop precis, nu asa, de amorul artei, ca nu ma dau in vant dupa asa arta; sau asa amor). Toate astea m-au inhibat teribil in anii studentiei. Si acum ma inhiba la fel, dar chiar arde, asa ca nu pot amana.
Cert e ca de dimineata de cand am plecat de acasa am in minte textul Ioanei Parvulescu. L-am citit demultisor, dar acum imi bazaie in creieir, asa ca profit ca-s singura in biroul lui R, cu laptopul in fata si il scriu si aici.

Sunt la modă ghidurile: ghid practic pentru cei care s-au săturat de România ca de mere acre (elegant spus "pentru un job european" sau "pentru aspirantul la doctorat în Statele Unite"), ghid practic pentru şoferii care înjură şi mituiesc poliţişti de la circulaţie ( "care intră în conflict cu Poliţia rutieră"), pentru cei care vor să devină paparazzi (presa scrisă) şi pentru cei care vor să se fâţâie pe sticlă (vedeta de televiziune), pentru portari, mame eroine, manageri şi, probabil, boschetari, manelişti, miliardari, ucigaşi plătiţi, vameşi şi farisei. Se pare că singura categorie oropsită este cea a câtorva studenţi care nu au, dar creează generos probleme, sistematic ignoraţi de autorii cărţilor de gen. M-am gândit aşadar că n-ar fi inutil să scriu, la început de an universitar, un microghid în ajutorul celor care vin din greşeală la Facultatea de Litere şi şchiopătează apoi puternic din pagină în pagină. Toată lumea trebuie să aibă o şansă, nu-i aşa?

Situaţii Curente
Chiar dacă ai ales facultatea aceasta pentru că literatura română a fost singura materie la care puteai să copiezi în liceu şi obţineai note peste 5, nu trebuie s-o arăţi de la început. De aceea încearcă să-ţi controlezi expresia de teroare de pe chip atunci când se pomeneşte un titlu sau un nume de autor.
Când dai buzna afară pe uşa facultăţii, izbindu-l puternic pe profesorul care tocmai încearcă să intre, nu te sfii. E un mod ca oricare altul de a-ţi afirma personalitatea.
Dacă ţi se recomandă să mergi la bibliotecă şi să citeşti pentru seminar, simte-te iremediabil jignit. Te crede incult!
Întreab-o pe profesoara de LRC (limbă română contemporană) de unde poţi face rost de "dum", din moment ce ea a scris pe tablă DOOM. Doar oo se citeşte u.
Când ascensorul e plin, aruncă-te şi tu în el, strivindu-i pe ceilalţi, mai ales că te grăbeşti. Dacă ascensorul nu va porni, poate renunţă altcineva, tu, unul, nu eşti claustrofob.
l Când eşti în lift numai tu şi un profesor spune-i hotărât: "Eu merg la doi!" Sau mai simplu: "Doi!" Nu-i nevoie să încerci să afli de ce se supără, dacă nu ştii deja - explicaţia e lungă şi obositoare.
Treci liniştit prin sala 408, chiar dacă nimereşti în mijlocul unui curs. Nu te scuza. Dacă are două uşi, înseamnă că e o sală de trecere, nu?
l În pauze şi chiar la cursuri e bine să citeşti numai reviste glossy. Recomandă-le şi împrumută-le şi colegelor, pentru că, oricum, costă mai mult decât o carte.

SCRISUL
Mai bine evită, în scris, verbul a crea. Dacă nu-l eviţi, nu-ţi ascunde enervarea că ba se scrie cu un e, ba cu doi şi tu nu reuşeşti să le ţii minte.
l Dacă vezi în cursul colegului numele de Tzara, arată-te neîncrezător. Mai mult ca sigur o fi vrut să scrie ţara.
Dacă un profesor îţi spune că nu se scrie Barbu de la Vrancea (ci Delavrancea), nu te lăsa surprins. Zâmbeşte şi spune candid: "Nu era din Vrancea?"
Nu te certa cu profesorul pe tema numărului de i cu care se scriu noştri şi voştri. Mai bine scrii noştri cu un i, voştri cu doi şi spui că tocmai ţi-ai comandat ochelari (dar încă nu sunt gata).

E-MAIL
I-ai scris profesorului un e-mail în care i-ai spus foarte respectuos: "Bună ziua! Sunt studenta Ionescu Marinela. Nu am timp să vin la cursul dumneavoastră, deşi aş vrea foarte mult. Nu aveţi o variantă on-line? Aş mai putea veni sâmbăta sau duminica - credeţi că ar fi posibilă o schimbare de orar? Cu respect, Marinela Ionescu". Nu te mira, totuşi, că nu-ţi răspunde, poate ai greşit adresa.
În altă ordine de idei, dacă cineva îţi va spune să nu-ţi începi e-mailurile cu Bună ziua!, ci cu Doamnă profesoară / Domnule profesor, eventual chiar Stimată .../ Stimate... nu te lăsa destabilizat. Răspunde că aşa ceva ţi se pare de o familiaritate excesivă şi o / îl respecţi prea mult ca să-ţi permiţi o asemenea formulă.

TELEFOANE
Plânge-te cât mai des că profesorul a refuzat să-ţi dea numărul lui de mobil. Cum să ţii legătura cu el? Cum să afli ce trebuie să înveţi pentru examen? Cum să-i spui că lipseşti de la orele lui, pentru că tu nu te scoli niciodată atât de devreme?
Dacă ai aflat prin indiscreţia unei doamne secretare numărul de telefon fix al profesorului şi dai peste robot, fereşte-te să spui vreo vorbă: sună insistent (de preferinţă după 10 seara, că trebuie să fie acasă!) - trebuie să-ţi răspundă până la urmă.
Dacă ai noroc să-l găseşti la telefon pe profesorul cu care ai avut examen ieri, nu-ţi începe discursul cu: "Ştiţi, eu am avut o situaţie specială, n-am putut să vin la examen" - e un clişeu. Spune direct: "Când aţi putea veni să daţi examen cu mine, că la restanţă nu voi fi în ţară?"

Lucrări şi Examene
Dacă-ţi scrii lucrarea de diplomă fără semne diacritice şi profesorul se arată mirat, răspunde-i ferm: "Aşa m-am obişnuit pe mail!" sau "Regret, nu mai pot să scriu altfel!" Impune-ţi titlul: Fata nevazuta a poetilor Vacaresti. Sau: Scoala de la Tirgoviste si reprezentantii ei.
Când îi telefonezi profesorului ca să-l întrebi când ai examen cu el şi la ce sală, deşi totul este afişat de două luni în hol la facultate, nu te grăbi să-ţi spui numele. S-ar putea să-l ţină minte.
Când vii la examenul de literatură nu trebuie să-l întrebi tare pe colegul de bancă, de faţă cu profesoara: "La ce avem azi examen?" Întreabă-l la ureche.
Când vii la examenul de literatură, nu trebuie să scrii o lucrare de folclor numai pentru că ai confundat data examenului. Repliază-te.
Dacă ai de făcut o lucrare de seminar şi o iei de pe internet cu copy-paste, asigură-te, când spui că ai lucrat toată noaptea la ea, că nu e semnată chiar de cel căruia i-o dai. Aşa, şansele de a fi recunoscută sunt, oricum, ceva mai mici de 100%.
l La examenul de poezie interbelică în nici un caz nu citi şi volumele de poezie. La ce bun, dacă ai trecut prin cursuri?
Dacă ţi se dă un text de comentat la prima vedere, revoltă-te: nu s-a făcut la curs!
Dacă ai luat 4 la un examen, arată-te uimit: din moment ce până acuma ai trecut la alte materii, nu-i oare normal ca asta să impună puţin respect?
Dacă ai o lucrare de diplomă despre comparaţia dintre Camil Petrescu şi Marcel Proust şi eşti întrebat dacă ai citit Proust, măcar un volum din În căutarea timpului pierdut, spune răspicat: Nu! şi arată-te nedumerit de întrebare.
Dacă ai luat o notă mai mică decât cele cu care te-ai obişnuit, amână-ţi răzbunarea: poţi să scrii oricând o recenzie distrugătoare la orice carte a neinspiratului profesor.
Notă
Situaţiile de mai sus nu sunt inventate.

(Sursa: http://www.romlit.ro/ghid_practic_pentru_studenii_care_au_nimerit_din_greeal_la_litere)

Dr House

2009-01-15T18:57:00.004+02:00

Mama, ce-mi place dr House asta!!! Si personajul, dar si actorul (bine, nu musai asta de am umplut ecranul cu el, dar nu-i asa ca e dragut?)

Wilson catre House:
"Suferinta nu te face mai bun, suferinta nu te face decat sa suferi."

Dedicatie pentru Dinny

2009-01-15T13:45:00.001+02:00

1) Sa trosneasca lemne-n foc
Si sa vina multa noapte.
Un pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte.
Si sa ninga nins enorm
Pan' la streasina si peste
Si in scaun sa adorm
Ca din drog si de-o poveste.

2) Cu ziarul pe genunchi
Si cu pleoapele cazute
Sa-mi rasara moartea-n trunchi
Si pe ochi sa ma sarute.
Ce batrani sa fie vii,
Pacea lumii fie gata.
Eu copil intre copii
Si afara tanar tata.

3) Si bunica sa ma ia
Sa ma duca-ncet spre perna
Si sa simt venind din ea
Toata linistea eterna.
Sa trosneasca lemne-n foc
Sub un biet ibric cu lapte,
Sa miroasa-a busuioc,
Sa miroasa, sa miroasa a mere coapte.

Si sa ninga nins enorm,
Pan' la streasina si peste.
Si in scaun sa adorm, adorm
Ca din drog sï de-o poveste.

Vreme este sa...

2009-01-15T08:52:00.002+02:00

As vrea sa citesc. Mult. Am o lista lunga de carti in asteptare. As vrea sa vad filme. Si aici am o lista, nu asa lunga. As vrea sa ma plimb, sa ma vad cu prietenii, sa merg la teatru, sa dorm, sa ma plictisesc, sa....

Simt tot mai mult ca pentru mine vremea tuturor acestora a trecut

"Pentru orice lucru este o clipa prielnica si vreme pentru orice indeletnicire de sub cer"

Cred ca am imbatranit.

...

2009-01-11T11:37:00.002+02:00

Ia uite ce ciorapi mi-am luat:

(femeie serioasa sunt eu?)

Vineri. Inceput de sfarsit (de saptamana)

2009-01-09T14:52:00.003+02:00

O seara cu Sexo con amor. Niste idei de meditat (nu multe), putin umor si in rest...niste vieti. Cu frumusetea, ineditul si farmecul zilelor lor. Nu am simtit ca avandu-si loc in film scena despartirii Luisei de Jorge. Drama nu-si avea loc in filmul asta. Nu am simtit nimic grav in despartirea aceea, ci, asa cum am mai spus, doar viata cu ale ei.

O dimineata prin spital. Si apoi, ca o compensare, in librarie. Junimea s-a schimbat mult de cand nu am mai fost eu pe acolo. Nu mi-a placut. Un spatiu prea mic pentru prea multe carti. M-am simtit obosita de cum am intrat. Rafturile parca statea sa se rastoarne pe mine. Noroc ca eu stiam exact ce vreau:

Un urias prietenos pentru serile cu S. Trebuie sa astepte putin, acum suntem la Aventurile lui Tom Sawyer si e nerabdator sa inceapa aventura mai repede.
Abisex. Pentru ea am mers la Junimea. Ca in Humanitas si Carturesti - librarii prin care mai intru probabil pentru ca sunt in drumul meu mai des - deci, in librariile astea nu am gasit-o. Chiar si in Junimea am mobilizat toate libraresele pana am dat de ea. Desi am insistat ca e la categoria "autori romani contemporani", desi au cautat-o si in depozit la aceeasi categorie...de gasit am gasit-o tot la "literatura universala". Ultimul exemplar. ("Chiar e român autorul?") Nu am mai stat la povesti, ca ma grabeam, dar poate trec candva sa le las adresa blogului lui Sorin, daca pe mine nu m-au crezut. Ca daca le-am luat ultimul exemplar nu mai pot citi in carte cele cateva cuvinte despre autor. (oricum, mie imi raman simpatice, ca au fost dragute si m-au ajutat)

Na...nu-mi ramane decat sa-mi urez we cu lectura palcuta. Si cu un bonus: Nuovo cinema paradiso

Comentac

2009-01-07T16:42:00.003+02:00

...sau cum isi spunea DoDu cand o descoperise el pe femiea simpla

Ei bine, azi am stat mai mult pe net ("pe" - ce aiurea suna) si mi-am dat seama ca mie imi place mai mult sa fiu comentac. Sigur, e a treia postare azi, deci ma contrazic cumva, dar...chiar imi place sa discut pe marginea a ceea ce se scrie. Acolo sunt mai libera, mai eu. O fi doar faza de inceput si o sa ma prinda spiritul liber si dezinhibarea si in postarile mele pe blog?

(ma mai intreb daca nu cumva e si de la dorinta mea de a comunica cu oamenii, de a-i simti ca freamata la acelasi probleme ca si mine, ca sunt vii si ca am cu ei un dialog)

Cum ar trebui sa se cheme sistemul nervos

2009-01-07T15:45:00.002+02:00

Din lecturile lui de prin enciclopedii S a aflat de sistemul nervos. (ma rog, nu cred ca foarte multe detalii, ca nu are inca varsta sa si priceapa tot). Aseara insa, la culcare, mi-a spus ca nu-i place deloc cum se cheama sistemul asta. Ar vrea sa-i schimbe el numele si sa se cheme "sistemul vesel". :))

Exercitiu de autocunoastere

2009-01-07T15:19:00.004+02:00

Gasit aici. Interesentel (ce ciudat diminutiv si cat de drag imi e sa-l folosesc)

Vreti sa vedeti ce am scris? (sigur, am ghicit eu cumva cam care e ideea, dar nu mi-am dat voie sa ma gandesc prea mult, am lasat pixul sa scrie si inima sa vorbeasca)

Deci,

falsa;
neincrezatoare in ea;
se crede interesanta;
vrea sa para modesta;
complexata;
vrea sa epateze cu calitati deosebite("de inalta clasa" am scris eu initial, asa, din prim condei, necenzurat);

(da, misogina din mine nu se putea gandi decat la o persona de sex feminin; nu musai cea mai antipatica, ci doar una care nu-mi place in mod deosebit)

[alapicatapeganduri]

De-as intra in matrioska ce sunt si as vedea imaginile astea unde le-as aseza oare ca sa devin ceea ce doresc? Oare puzzle-ul pe care trebuie sa-l facem din noi nu ramane nefinisat tocmai pentru ca ascundem prea bine - de noi, dar si de altii - si astfel de trasaturi? E oare chiar atat de greu sa iti accepti defectele, sa ti le recunoasti, mai bine zis, si sa lupti cu ele? De ce trebuie sa-mi repugne la o alta persoana ceea ce ar trebui sa detest la mine? Caci de mi-as cunoaste senina defectele as putea schimba. Asa zic doar..."ce caracter urat!" si fug. Fug de mine, de cea care sunt, dar sufar ca nu ma regasesc, ca nu ma impac cu mine, ca nu stiu sa ma construiesc frumos.
Ciudata papusa omul asta ce sunt!

... (adica nu am inspiratie de nici un titlu)

2009-01-06T10:06:00.004+02:00

Oare sunt singura care are - parca tot mai des - sentimentul ca esueaza ca parinte?

(of! si mor de ciuda ca stiu ca postez asta ca sa primesc incurajari...)

Edit (ca mi-a servit Delaskela la fileu): stiu ca si neimplinirea ce-o simt vine ca urmare a unei asteptari.(aceea de a avea un copil... - si aici urmeaza o lista intreaga de chestii gen: politicos, sociabil, bland, prietenos etc) Da. Poate ca si in cresterea copiilor trebuie sa-mi formulez obiective si nu asteptari. Obiective pe termen scurt. (na! sunt inca sub influenta postarii lui Eduard) E, de asemenea, foarte probabil ca baiatul pe care il visam ca fiind al meu sa nici nu-mi placa asa, in realitate. Nu ma dau in vant dupa perfectiune, mai ales cand e asociata unui om. Si totusi eu, eu am asteptat un copil perfect.

Un prieten, tata si el, mi-a spus ca si-a dorit mereu o fata care sa fie exact asa cum e fata lui. Ce frumos! Eu nu pot spune asta. Si ma gandesc ca singura eu port vina. Vina de a-mi dori utopii. Perfectiune.

(bat campii; cert e ca trebuie sa schimb cate ceva in educatia lui S. Acum e pedepsit o saptamana fara calculator si e si mai suparat ca de obicei, cred ca asta e si motivul pentru care ne intelegem atat de greu in perioada asta. Of!)

(paranteza nr 2: se vede ca sunt macinata tare de problema, nu? parinte sau nu...tare as vrea sa ma inteleaga cineva. Cred ca asta nu e tocmai o postare din cele pe care - de obicei - le scriu pt mine)

Ce va veni

2009-01-06T08:47:00.006+02:00

Am terminat anul optimista. (hm! nu prea e genul meu; probabil prietenii din bucatarie si mirosul de brad m-au influentat)
Acum mi-am revenit. Sunt cat se poate de realista. Stiu ca nu ma asteapta un an tocmai bun. Stiu ca vor veni multe schimbari.
Nu-mi doresc decat sa fim cu totii sanatosi. Si sa fim.

Sigur, am si obicetive formulate pentru 2009, desi eu le spun asteptari de la 2009 (ca si cum anul asta nou ar fi un fel de Mos Craciun cu tolba plina de diverse chestii)
Deci...ce mai astept?
Astept sa pretuiesc mai mult prietenia. Sa ma bucur mai mult de prieteni in viata mea. Vreau o casa plina cu oameni frumosi. Oameni care sa vina la noi ca acasa.
Imi mai doresc un job. Stiu, C. imi va spune ca nu e suficient sa vreau asa, ceva la modul general. Cum insa nu intrevad nimic special astept orice.
Si mai vreau mai multa intelepciune. In relatiile cu oamenii apropiati, in special.

Da, vad ca ma incadrez in categoriia aceea de romani halloweenizati - de care vorbea Eduard. Nu mi-am pus doar o doirnta, am si obiective. Si cum altfel decat neoperationalizate (adica nemasurabile si necuantificabile) ca sa ma rusinez la gandul ca profa mea de peda ar putea citi aici si m-ar dojeni usor si cu drag, asa cum numai ea stie sa o faca.

Cum ii scriam si lui Eduard, promit sa imi reformulez obicetivele, candva.

(acum ma bucura ideea ca uite, noi ne punem dorinte. Daca pentru o clipa mi se parea aiurea, adica sa stam si sa asteptam ca cineva, orcine, sa faca ceva sa ne indeplineasca noua dorinta, ca de, noi stam si meditam, noi contemplam, noi traim starea de dor, acum mi se pare minunat. Nu e doar o stare de permanenta asteptare, nu e nici o plasare de responsabilitate. Nu!!!
E incredere si nadejde.
Ce frumos!)

La multi ani tuturor!

2008-12-31T16:16:00.002+02:00

Urarea mea ar fi mai lunga, ("de urat am mai ura, dara ...") stiu insa ca simtiti toate gandurile mele bune ce vin spre voi.

Sa va gaseasca anul nou impacati cu voi, cu planurile pentru 2009 si cu realizarile lui 2008.

Imi vine sa inchei asa: "viata e frumoasa". Si de ce sa nu o fac, nu?

"VIATA E FRUMOASA! SA FIE SI IN 2009 LA FEL. PENTRU TOTI."

Intre Craciun si azi

2008-12-30T15:54:00.000+02:00

O perioada plina. De ganduri si stari. Dar si o perioada goala. Tot de ganduri si stari.
Confuzie.
Dezamagire.
Preaplin.
Au fost zile in care parca am levitat. M-am rupt de tot si toate - atat cat mi-a permis statutul.
Au fost zile insa in care m-am simtit extrem de ingreunata. O stare fizica ciudata pe care, plastic, as descrie-o ca pe un amalgam de cocoloase de hartie si carpa. (Da! Si astea pot fi grele!) Nu reuseam sa gasesc o coeziune in toate ghemotoacele care eram. Ma imprastiam cu fiecare pas.

Acum...acum pot sta in fata calculatorului sa privesc la rece ce a fost. Cred ca as putea face asta privind si mai departe. Dar momentul retrospectivei nu e inca.

Petrus m-a prins in mrejele lui. Cu povestile sale. Ce e ciudat e ca citesc totul stand pe acelasi fotoliu cu Filip Florian. Citim despre Josephina ("cu ph" imi sopteste Filip pe un tom glumet) si despre Jonathan ("caruia prima doica, o femeie cu respect pentru soiurile si placintele de mere, avea sa-i spuna Ionatan" - imi da tot el explicatii). E frumos. E interesant.Prin clasa a IX-a, in internat fiind, citeam impreuna cu colega mea de camera "Enigam Otiliei". O citeam impreuna, adica cu randul, cand eu , cand ea cititor, respectiv ascultator.. Ne-am oprit cand a inceput Titi sa se legene, ca am incercat sa ne imaginam cam cum facea si ne-a pufnit rasul.
Acum e altfel. Cititul e un act mult mai...mai (cu pretentia de a fi) intelectual. Nu mai rad asa de usor. Acum nu mai incerc sa exemplific leganatul. Acum hermeneutizez. Fac studiu pe text si incadrez in tipologii. Ca asa m-a invatat profa mea de romana.
Cu Filip Florian langa mine, insa, e cam ca atunci. E drept, suntem mai discreti si nu bâţâim,din cap, cu ochii mari si gura stramba, ca tanti Jeni, dar ne facem semne cu ochiul si ne muscam buza sa nu radem. Uitam de tipologii. Si de prea multa seriozitate.

Doua filme. Nu! Trei!

88 Minutes. Pentru Al Pacino merita. Si cu siguranta pentru Alicia Witt (caci ea imi confirma ca modelul meu de frumusete feminina exista: par roscat, nas carn si musai pistrui. Si ochii luminosi, desigur) Cred ca numai pentru ei merita; de asta si uitasem sa-l mentionez initial. Nu m-a dat pe spate, asta e clar.

The Prestige. Eu nu ma dau in vant dupa sciituri - romane, scenarii - cu final neasteptat. Deci, daca mizeaza doar pe asta...FAS!!!. Si nu pentru ca uneori ma prind (aseara m-am prins, de exemplu). Pur si simplu nu sunt genul care sa "Waw!" la surprize. Sigur, daca Robert Angier m-ar intreba si pe mine daca nu am inteles chiar nimic din tot zbuciumul lui...ei, as zice ca am priceput eu ceva. Am priceput ca e un zbucium ce merge bine cu tineretea. Si doar cu ea. Dar faza cu obsesiile tot nu m-a prins. Obsesiile nu-s de mine. Eu cedez mereu extrem de usor. Ma sting inca inainte de a ma aprinde cu adevarat, nici vorba sa ard.

Billy Eliot. A scris tare frumos despre el aici cineva. Si am comentat si eu, pentru ca randurile lui (de fapt, nici nu stiu de ce banuiesc ca e un el; uite, acum imi dau seama ca nici macar nu am rasfoit blogul respectiv), deci ceea ce a scris el mi-a descatusat si mie sentimentele fata de film, fata de Billy. Eu in fata a ceva frumos ma blochez. Traiesc intens, ma trezesc plangand "din senin", dar nu pot sa vorbesc.

Am si bucatarit zilele astea.

Mi-a placut mult tarta cu ardei de la Edith. Am si bisat-o. Si o mai interpretez de revelion, sa-mi impresionez audienta.

Am facut si placinta cu branza de vaci si stafide.

Cand ma apucasem deja mi-am dat seama ca nu am foi de placinta, asa ca am facut-o cu foietaj, ceea ce a presupus ceva schimbari radicale, de tava si, deci, forma. Eu ma incapatanez sa-i spun palcinta, desi aprecierile la adresa ei au fost de genul: "Ce buna e pasca!"

Azi fac ciocolata de casa, iar spre seara crema de la tortul Cupola ninsa de la Laura. Teribil de bun!!!. Acum sper sa-mi si iasa, ca eu cam am bafta incepatorului. Si nu ar fi prima oara cand il fac. A! Si vreau sa fac si niste placinte cu ravase. Placintele le inlocuiesc cu mini apple turnovers,

dar despre ravase vreau sa ma documentez: provenienta, continut...tot (orice ajutor e binevenit)

Mi-am amintit, ca ziceam ca vreau sa ma documentez de originea ravaselor: m-a frapat sa vad intr-o zi la televizor, pe un post comercial, cred ca unul de muzica, un tinerel care mai ca se lua de mine, telespectatorul, ca de ce imi cumpar brad. De unde ideea asta cu impodobirea bradului de Craciun? se intreba tamp. Dupa mintea lui - pot sa spun creata? - un cetatean turmentat, neavand ce cadou sa-i aduca sotiei in seara de Ajun, a taiat un pom oarecare si i l-a dat drept dar, stopand nelamurirea ei cu porunca: "Impodobeste-l!!!". Iar noi pastram asta - nu i-a spus traditie - din masochism, ca vrem sa aspiram zilnic ace de brad, si din sadism, nepasatori la padurile taiate in perioada asta. Acum banuiesc - si vreau sa cred - ca nu era un spot ecologist. (mereu am crezut ca oamenii care pot milita pentru plante sau un animale, pentru viata, sunt mai inteligentii) Nici urma la tanarul respectiv de ideea de simbol, de legatura intre pamant si cer, de vechile iurte, de ciclicitate...De unde? Si banuiesc ca de Eliade a auzit doar daca e vreun club pe o strada ce-i poarta numele. (Hai ca sunt rea.) Pai, pe bune, nu a procedat corect Irina cand si-a dus televizorul in camara? Stiu eu o zisa si o repet de cate ori am ocazia (cu riscul de a deveni sacaitoare): "Televizorul e foarte educativ: de cate ori il deschide cineva ma duc in cealalta camera si citesc o carte".

Gata. Chiar ma duc sa-mi fac ciocolata de casa. Pana vin baietii cei mari din plimbare sa fie spalat castronul, ca apoi ne certam cine il linge. Asa...ce sa fac, mami? Vroiati sa-l las asa, nespalat? ;)

O tei frumos!

2008-12-26T13:42:00.003+02:00

Stiu, despre brad trebuia sa zic acum. Si poate un brad ar trebui sa daruiesc, dar mi-a fost atat de drag teiul aseara ca vreau sa-l impart cu voi.

O, ce veste minunata!

2008-12-24T16:32:00.003+02:00

Un nas carn si o veste intr-adevar minunata.

(Sorin, e si pentru tine, cum ti-am promis)

Sa aveti Sarbatori cu liniste, cu pace si sanatate.

Iarna copilariei mele

2008-12-23T18:14:00.006+02:00

(Da. Ma cam plictisesc. Curatenia e gata de ieri. Pestele il fac proaspat joi, mama a facut si pentru mine cateva sarmale, de fapt pentru R, ca eu nu ma prea dau in vant) Asadar am timp sa ma duc departe-departe cu gandul.

[alacareprivestedepartesiclipestebland]

Si ma gandesc la cum era Craciunul demult, demult. In copilaria mea iarna era ca aici. (edit: adica pe la minutul 1.02) Caci iernile copilariei mele acolo s-au petrecut. Si mi se face atat de dor de fiecare data cand e Craciunul!!!

Inca o data edit: cica nu suna bine "ma plictisesc". Eu voiam sa spun doar ca am timp pentru sufletelul meu, ca ascult muzica si scriu pe blog. Si visez la alte vremuri ce au fost, ce "vor sa vie". Si mi-e tare bine. Doar ca, asa cum ziceam, mi-e doooooor.

Cadouri

2008-12-23T17:14:00.002+02:00

Eu doar l-am ajutat pe Mos sa le impacheteze. Adica sunt un fel de spiridus, nu?

Era asa simplu ca am priceput si eu. Intr-un final.

2008-12-23T17:11:00.000+02:00

Da. Acum stiu de ce lumea face de sarbatori muuulta mmancare, face sarmale si racituri. Pur si simplu ca sa nu mai stea in bucatarie in zilele de sarbatoare. Asa-i? Ca sa aiba in frigider mancare pentru cateva zile bune, iar gospodina doar sa puna/stranga masa.

Of! Acum nu ma mai simt vinovata ca eu vreau sa fac in ziua de Craciun peste la cuptor, ca dupa cum s-a uitat mama la mine cand i-am zis credeam ca fac vreun sacrilegiu, ceva...

sɹǝʌuı ııɹɔs ɐs ɯnɔ

2008-12-21T21:39:00.002+02:00

Am gasit un blog ce mi-a placut. Aici. Si am invatat ɐʇsɐ ɐıɹǝɥɔǝɯs

Am scris candva despre bloguri. Dincolo

2008-12-21T21:25:00.004+02:00

"Cred ca mereu am avut in mine ceva de voyeur. Imi doream mult sa citesc jurnalele oamenilor. Sa intru in posesia unei parole de mail...Nu cine stie ce intimitati ma interesau, ci viata, viata unui om asa cum e ea. Ce gandeste? Mereu am vrut sa aflu ce gandeste un baiat care se indragosteste - spre exemplu? Un baiat care nu prea arata cat e de topit dupa ea. Ce gandeste o fata singura, dar care arde de viata? Dar o fata care e iubita?

Da. Blogurile imi satisfac si mie curiozitatea. Nu ma incarca cu intimitaturi. Nici nu mi-ar placea, ca m-ar obosi. Ci ma tin asa, undeva la o suprafata...dulce-trista-amaruie.

Edit ca sa spun: niciodata nu am sa-i inteleg pe cei care isi fac bloguri. Publice. Daca nu vor sa formeze atitudini, daca nu scriu acolo doar texte literare, daca nu scriu eventual opinii la ceva...atunci pentru ce? Oare nu tocmai pentru ca stiu ca oameni ca mine ii citesc? Ce fain ar fi sa-ti faci un blog asa, ca un exercitiu literar; sa-ti inventezi o personalitate, o relalitate intreaga care se invarte in jurul tau. Mereu m-am gandit daca nu cumva vreunul din cei cititi nu e fictiv...Ar fi si mai interesant"

Acum ma amuz pentru ca eu, cu blogul asta, nu ma incadrez in nici o categorie pe care, pe atunci, o intelegeam; nu vreau sa formez atitudini, nu scriu literatura, nu...

Chiar? As putea da o leapsa cu niste intrebari: "de ce ai blog? ce vrei tu prin blogul tau? ce astepti tu de la blogul tau?" Cum se trimite o leapsa? Am voie sa o trimit numai unei singure persoane? (greu, ca ma intereseaza raspunsul mai multora. Si daca nu ajunge acolo unde vreau? In fine, daca leapsa nu ajunge la voi, puteti sa o furati, daca vreti. Aviz amatorilor. ;) DoDu, tie ti-am facut cu ochiul.)

Asadar, fie numerotate cele trei intrebari (ca asa am vazut eu ca se poarta in leapsa, mai sistematic totul) le trimit (cu drag) spre puck

(sa nu radeti ca intreb: trebuie sa-i trimit leapsa pe mail? Sau astept sa citeasca aici si sa o preia?)

... (adica nu am inspiratie de nici un titlu)

2008-12-21T12:54:00.003+02:00

Azi am o stare ciudata. Un fel de melancolie...
Sarbatoriele ma intristeaza mereu, da nu stiu exact de ce. Adica intru asa, "in febra" cam cu vreo 2-3 saptamani inainte, si cand e sa vina...poc. Cad intr-o stare de asta lacrimogena.

Sper sa reusesc azi sa definitivez impachetatul cadourilor si sa ma ma bucur putin de asta. (mai am de pus fundite) Desi...cred ca pana la urma am sa invat sa ma accept asa, melancolica si aproape plansa in fiecare ajun (de Craciun, de Paste, de ziua mea). Mai greu e sa-i fac pe ceilalti sa se invete cu mine. Si sa nu ma mai critice.

(paranteza 1: ma bucur ca s-a intors Vio.
In fine, ea s-a intors cam de pe 18, dar eu abia acum am regasit-o, ca dupa asa o pauza lunga am omis si sa o trec in lista mea de bloguri. Dar am remediat azi.)

(paranteza 2: baietii mei cei mari au plecat dupa brad.)

(paranteza 3: trebuie sa-mi fac lista cu ce mai am de facut pana de Craciun. Inclusiv cu ce mai trebuie sa cumpar. V-am zis ca sunt obsedata de liste?)

Poze

2008-12-19T00:22:00.005+02:00

Nu mi-am cumparat inca acumulatori. Asa ca am apelat la aparatul foto al lui R. E mai "profi", dar...nu e al meu, nu ne cunoastem. Pozele nu au iesit, prin urmare, chiar cum voiam

*"castronul" meu; ce cafea bune e in el in fiecare dimineata!!!

* (cheia de la sertar e inca ascunsa bine. Dar a fost momentul foto si nu m-am lasat pana nu am recuperat fisele, ca doar v-am promis...Si daca tot am promis nu a fost chiar asa greu sa scot sertarul cu totul, din tzatzani.)
Iata deci vechile mele fise de lectura. Tare rau imi pare ca nu am scris si data pe ele...

PS1: Cristina, te asteapta dincolo o surpriza

PS2: am sa fac si poze cadourilor, ca sunt impachetate, dar astept bradul sa le pot decora si cu o crenguta.

Nemurirea sufletului

2008-12-18T15:29:00.003+02:00

In dimineata asta S rezolva, in felul lui, problema nemuririi sufletului. Mentionez ca nu l-a citit inca pe Platon (de fapt, abia de descifreaza literele).

"Eu stiu unde e sufletul. E in inima. Inima e doar invelisul sufletului.
Tati mi-a spus ca cea mai puternica pe lumea asta e iubirea. Si doar cu inima te indragostesti, cu sufletul din inima. Inseamna ca sufletul e cel mai puternic. Deci el e nemuritor."

Gospodine desavarsite

2008-12-18T15:19:00.002+02:00

Multumesc Irinei ca a inteles - si explicat aici - ce am vrut sa spun. Chiar de am pus linkul, nu pot sa nu pun si un citat, ca prea a spus frumos si cald.

"Ceea ce vreau sa spun e ca treaba cu "gospodina desavarsita" e ceva relativ. Fiecare dintre noi suntem gospodine desavarsite in felul nostru. Nu e neaparat sa fie luna in casa, sau sa avem cine stie ce mancare sofisticata prin frigider- important e ca tot ce facem sa facem cu voie buna, cu bucurie, cu dragoste, astfel incat cei din familie sa fie fericiti."

Doua lumi?

2008-12-17T11:12:00.005+02:00

Cred ca primul blog pe care l-am citit a fost cel al Cristinei. Apoi al fetelor la care am ajuns "prin intermediul" ei: Irina, Gingasia, Natalia. Fete/femei blande, mame frumoase, prietene bune, gospodine desavarsite. Toate ma fascinau si le citeam cu admiratie.
Apoi au inceput sa ma fascineze si altfel de blogeri: puck, ionuca, sorin, vio. O! Aici era altceva. Aici simteam iz de tinerete. Tineretea aceea cu lecturi nesfarsite, cu cafea si prieteni nebuni ("frumosii nebuni" ai lui Fanus Neagu). Da. Ii admiram si pe ei. Si, cum spuneam, ma fascinau cu fiecare noua postare.

Doua lumi. Doua lumi pe care nici macar nu le pot situa la poli. Nu sunt antagonice, dar sunt atat de altfel....

Unde sunt eu intre aceste doua lumi, Din care fac eu intr-adevar parte?

Blogul meu cum va fi?

Pot fi oare ambele lumi ale mele?
Nu pot sa-mi pacalesc sufletul si sa nu ma gandesc la seri cu prieteni, la discutii nesfarsite despre carti, muzica si viata ca si cum noi, atunci, am fi impartit lumea pentru vecie in valoare si non-valoare. Si ca si cum dupa discutia noastra nimic nu mai conteaza. (si chiar nu conta. Caci venea apoi un somn bun, mahmureala de dupa si apoi viata de la capat)
Nu pot nici sa-mi pacalesc viata actuala. Sunt mama, sunt sotie. Curatenia in casa a devenit o necesitate (si nu o corvoada, cum era la 20 de ani; iar acum am 3 camere, nu una - camera mea, cea care mereu era cam vraiste. Si bucatarie. Si baie. :D). Prin urmare acum sunt interesata cum sa fac sa nu-mi ocupe asta tot timpul. A! Si acum stiu sa fac si mancare. Adica altceva decat ceai. Asa ca e explicabil de ce tot adun si testez retete.

...
Nu stiu, privind asa, dihotomic, pare ca blogul meu nu prea va avea viata lunga. Cel mult va fi un cocteil fara sare (de lamaie - ca asta merge la cocteil, nu? Sau merge la tequila...)

Si totusi...
...nu mai citesc cu aceeasi frecventa ca la 20 de ani. Nici gospodina perfecta nu ma vad a fi. Dar...mai visez inca. Iar visul vietii mele e...
Si inca privesc la fel de frumos spre cer. Si nu ma opresc sa remarc in fiecare zi: ce cer!!!

Am editat pentru ca am vrut sa adaug si randurile urmatoare. Le-am scris candva, prin vara. Si zic eu ca se potrivesc aici.

Puck, Vio, ionuca...Alte si alte fete carora le citesc blogul. Imi plac. (puck e preferata mea) Sunt inteligente. Scriu frumos. Curat si bine. Au preocupari care imi plac. Citesc. Vorbesc desrpre carti, despre filme, dar si despre bere. Sau despre iubire. Se intalnesc la Bookfest. Sau la cinemateca. Calatoresc in strainatate. Studiaza acolo sau doar viziteaza locuri indepartate. Fac fotografii frumoase. Cu substanta sau fara, dar din viata.

Le citesc si pentru cateva clipe ma cred ca ele. Tanara. Si cu acelesi preocupari.
Dar...

Eu cand tastez cu o mana nu o fac pentru ca in cealalta am paharul cu bere/ceasca de cafea. Eu nu ascult Janis Joplin cand sunt pe net. Iar la bucatarie nu merg pentru ca acolo pot fuma o tigara. Din dormitor nu ma striga iubitul nerabdator, iar la telefon nu e prietena care ma cheama pe la ea sa-mi arate biletele la concertul lui Leonard Cohen. Daca sar ca arsa de pe scaun nu o fac pentru ca imi da cafeau in foc si nu ma pot adresa cu dezinvoltura unuor oamnei pe care doar i-am citit pe blog.

Eu cand tastez cu o mana o fac pentru ca e V mufat la san. Eu ascult Zecchino D'oro si Baby Einstein. Sau in cel mai bun caz Anca Parghel - Brasil. De cate 30 de ori. In bucatarie merg (de fapt alerg) pentru ca sigur am o oala cu mancare de care am uitat si se arde. Din dormitor ma striga S ca vrea apa sau iar a visat urat si ma cheama sa spunem impreuna Ingerasul. Daca suna telefonul - si suna de fiecare data pe la 9 - e mama care ma intreaba daca am terminat mancarea, daca am calcat si daca am hranit copiii. (da, mai face asta. In fiecare zi). Cand sar ca arsa de pe scaunul din fata calculatorului e pentru ca s-a trezit V si-mi spun ca daca ajung la timp si-l mai legan putin poate mai adoarme, sa termin si eu de citit ce a povestit omul asta, ca povesteste bine.

Viata mea e frumoasa. Si mai ales, ma bucur ca sufletul meu e deschis si ca pot aprecia si oameni ca Puck, Vio, ionica s.a.

Toti ne gandim la Mos Craciun

2008-12-17T10:27:00.004+02:00

Cum sa nu ne gandim acum? Ne intrebam daca ne-a vazut atunci cand am fost egoisti. Daca i-a placut de noi cand am ajutat batranul acela sa treaca strada (mama! ce cliseu asta cu "batranul ajutat sa treaca strada!!! Sau era cu "batranica". Chiar asa, diminutivizat)

S se gandeste si el, desigur. Si la cadouri, si la scrisoare pe care trebuie sa o scriem azi, si...
Aseara insa s-a gandit putin altfel

"-Mama, cat mai e pana la Craciun?
- Putin. De ce?
- (in soapta) Sa luam un cadou.
- Pentru cine? intreb eu putin tematoare. (Cadourile nu se cumpara, iar S inca nu stie asta. Sau nu ar trebui sa stie)
- Pentru Mos Craciun.
- Da. Uite, pana maine sa ne gandim ce sa-i luam.
- Stiu! spune el imediat. Iti iei un ac si ata rosie si-i coasem un sac nou. Desi...lui ii coase Craciunita sacul. Dar mereu e rupt, ca e vechi, de 108 ani."

Mai multa seriozitate, te rog...

2008-12-17T10:19:00.002+02:00

Imi place ca blogul asta ma obliga la mai multa seriozitate in lectura.

Uite, deja pentru Florian mi-am facut din nou "minifisa" mea, asa ca demult.

(am vazut la puck candva si am sa fac si eu: poze cu fisele de lectura. Acum nu pot. Am acumulatori, dar cheia de la sertarul unde sunt puse am ratacit-o prin casa. S are obiceiul sa "puna bine" cheile care ii par lui a fi importante si apoi uita unde le pune)

"I think this is the beginning of a beautiful friendship"

2008-12-16T18:24:00.003+02:00

Mircea Baniciu - Daca ai ghici
Asculta mai multe audio Muzica »

Pentru Ena, pentru Alexandra...pentru voi toti.

Si cu muuuuult drag pentru Lia. >:D<

Raspuns pentru -X-.

2008-12-16T14:45:00.003+02:00

Am sa o las pe Lisa Hulaby sa mai astepte pana la intalnirea cu Hussein, regele Iordaniei. A venit azi pe la mine Filip Florian si simt ca vom petrece timpul pana la sarbatori impreuna. Poate si dupa, ca a venit la pachet [promotional ;)] . Ba chiar l-a adus si pe Matei.

Carti pentru copii

2008-12-15T16:16:00.003+02:00

Am descoperit farmecul comenzilor online. Deocamdat ma limitez la carti. (cum spuneam, orice inceput e greu, trebuie facut cu pasi mici)

Azi trebuie sa merg la posta sa ridic doua colete cu carti pentru copii. Unul de la editura Crisan, altul cu niste carti din colectia Nemi, de la Nemira. Abia astept. Poate pana atunci achizitionez si acumulatori pentru aparatul foto. (ca sa nu raman datoare nici cu "castronul" meu de cafea)

Sigur am sa mai scriu despre si dupa ce am cartile, dar acum, ca am gasit in cutia postala anuntul (sau cum s-o fi chemand, ca nu-mi vine acum in minte) nu am rezistat tentatiei de a va spune.

Baniciu

2008-12-15T16:13:00.002+02:00

Daca tot v-am oferit asa o melodie frumoasa, sigur ca mi-am amintit de el. Tare as fi vrut sa ajung la concertul lui de pe 3 decembrie. Si culmea, nu am gasit nicaieri vorbindu-se despre el. Impresii, trairi. Nu a fost nimeni pe acolo? Nimeni care sa-mi aduca putin din tristetile lui provinciale, din galbenul de galbenus al canarului trist...

(Doamne, cate amintiri ma leaga si de melodiile lui!!!!)

Prima postare

2008-12-14T12:06:00.001+02:00

Da. E clar. Nu sunt cuvinte goale in exprimarea asta. Chiar ca..."orice inceput e greu".

Uite, stau aici si ma uit la ecran de jumatate de ora. Ganduri, imagini, sunete. Aproape un vuiet in capul meu, dar de conturat nu se contureaza nimic. Mai pigulesc putin la aspect, dar nu prea mult - nu vreau sa ma las dusa de "valul formei", ca pierd esenta.
Esenta.
Care e, de fapt, esenta acestui blog?
"Visul vietii tale", Cecer. Care e visul vietii tale?

Ia sa trag cu coada ochiului la altii in curte, sa vad, ei cum au inceput? (of, n-am gasit nimic; n-am acum rabdarea sa caut primele postari ale lor, desi asta poate m-ar incuraja. dar am sa o fac candva, macar asa pentru mine)

Stau cu o cafea in fata. Astept sa ma loveasca inspiratia. Vreau sa scriu ceva asa...waw!
Cafeaua e deja rece, asa cum imi place. Eu totusi o sorb cu inghitituri mici, ca si cum m-ar frige. Viata mea ar fi mai trista fara cafea. Eu diminetile inca imi beau cafeaua cu Gallina turuleca . Sincer, as prefera azi sa ascult la cafea asta.

Daca s-ar inventa teleportarea nu as vrea sa se intample ca in Star Trek. Nu as vrea sa apas pe un buton ca sa fiu, intr-o clipa, in alt loc, in alta lume. As vrea sa se intample totul dupa/printr-o sorbitura de cafea.

Am sa fac candva o poza "castronului" din care beau eu cafea. Pentru ca nu are toarta S i-a spus castron. De atunci si noi ii spunem asa. R are cescuta clasica, cu farfuriuta, cu toarta. El e mai conservator. Eu nu m-as putea teleporta band din cescuta aceea. Castronul meu e mai frumos. (Multumesc Lavinia, Oare stiai tu ca cescuta asta ma va duce pe mine in alte lumi? Si, pe bune, chiar cafea-cafea beau din ea)

Imi place Delaskela cum scrie el despre cafeaua lui de dimineata. Intr-o zi a baut cafea cu Sade. (L-am invidiat, ca eu tot cu Gallina mea eram). In alta zi a privit cerul (Ce Cer!) Sau un copac, ma rog, chestie de interpretare, ca in orice arta. A! Il mai invidiez pe Sorin ca isi asorteaza cafeaua cu o tigara.

E interesant, ca acum ma bate gandul sa scriu de ce ii invidiez pe unii oameni. Sigur, as vrea ca in loc de "invidiez" sa se citeasca "admir". Pana la urma granita e atat de fina, nu? Poate alta data. Acum e suficient, zic eu...Ca apoi ma contrazic, zic ca nu stiu ce sa scriu, iar eu nu ma mai opresc si trec asa, din una in alta.

(o precizare de inceput: am obsesia punctelor de suspensie. Si inversez ordinea literelor in cuvinte)

Curaj de incepator

2008-12-14T10:23:00.002+02:00

N-am. N-am curaj sa scriu stiind ca voi fi citita. Sau poate, pur si simplu, inca nu am ce sa spun.

Dar se cade totusi sa salut, asa, de inceput, nu?

Salut. Si o melodie frumoasa, pentru voi, cititorilor, asa, de bun gasit:

Mircea Baniciu - Masina timpului
Asculta mai multe audio Muzica »

(daca am ascultat Mircea Vintila ca sa imi amintesc de Noros Cecer am ajuns si la celalat Mircea. Si la o melodie care mi-e draga, ca-mi aminteste de .... de demult. De tinerete, de prieteni. Si pe care vreau sa o impart cu voi)